Legea nr. 270/2010 privind modificarea Legii avocaturii nr. 51/1995

In Monitorul Oficial nr. 872 din 28 decembrie 2010 a fost publicata Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Cu privire la istoricul acestor "noi" reglementari care, practic, au mai fost in vigoare intr-o forma putin diferita in perioada 2008-2010, amintim că în anul 2008 a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008. Prin Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 18 martie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008, constatând că prevederile acestui act normativ încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţia României, care stabilesc condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă.

Noua Lege nr. 270/2010 de modificare a Legii avocaturii urmăreşte punerea de acord a reglementărilor propuse iniţial prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 cu exigenţele impuse de prevederile cuprinse în Constituţia României, având în vedere necesitatea implementării măsurilor cuprinse în actul normativ supus controlului de constituţionalitate. Prin urmare, având in vedere faptul ca instanţa constituţionala a criticat modalitatea de promovare a reglementarilor, si nu fondul reglementărilor, dispoziţiile prezentei legi preiau în mare măsură soluţiile cuprinse în cadrul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008, având în vedere că raţiunile care au determinat adoptarea acestora îşi menţin relevanţa.

In acest sens, precizăm că o reglementare importantă cu impact asupra exercitării profesiei de avocat o reprezintă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008. Actul normativ menţionat reglementează condiţiile de acordare a ajutorului public judiciar, ca formă a asistenţei acordate de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal al actului de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime, transpunând Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Potrivit art.23 şi art.35 alin.(2) din actul normativ menţionat, acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenţei prin avocat judiciare sau extrajudiciare se va realiza în condiţiile care vor fi prevăzute prin Legea nr. 51/1995.

Prin urmare, noul act normativ detaliază, în capitolul destinat asistenţei judiciare, cazurile şi condiţiile de acordare a asistenţei judiciare, precum şi organizarea, în cadrul profesiei, a activităţii de acordare a asistenţei judiciare.

Astfel, pe de o parte sunt reglementate cazurile care, potrivit legii reprezintă modalităţi de acordare a asistenţei judiciare, iar pe de altă parte este precizată procedura în urma căreia, în cadrul barourilor se realizează desemnarea avocaţilor care urmează a acorda asistenţa judiciară. Coordonarea metodologică a activităţii în cadrul profesiei se realizează prin intermediul Departamentului pentru coordonarea asistenţei judiciare, care va fi înfiinţat, în acest scop, în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

De asemenea, la nivelul fiecărui barou vor fi organizate servicii de asistenţă judiciară care vor avea ca scop organizarea, la nivel local, a activităţii de desemnare a avocaţilor care vor acorda asistenţă judiciară, în cazurile prevăzute de lege.

Desemnarea avocaţilor care vor îndeplini această activitate va avea loc, prin urmare, în urma unei proceduri stabilite prin noul act normativ, dintre avocaţii înscrişi în Registrul de asistenţă judiciară ce va fi constituit în temeiul legii.

In capitolul destinat asistenţei judiciare este detaliată, totodată, şi modalitatea de asigurare a fondurilor necesare pentru organizarea activităţii de asistenţă judiciară, acestea urmând a fi asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei, potrivit art. 26 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin noua lege se reglementează, totodată, unele aspecte care ţin de organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, rezultate din experienţa practică a aplicării Legii nr. 51/1995 şi semnalate, în principal, de reprezentanţii avocaţilor, în urma Congresului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, desfăşurat în luna iunie a anului curent.

Astfel, sunt avute în vedere aspecte care privesc:

-   formele de exercitare a profesiei. Se propune, în acest sens, după modelul recent adoptat al exercitării profesiei de practician în insolvenţă, exercitarea profesiei în cadrul societăţilor profesionale cu răspundere limitată, reglementate prin reconsiderarea formei de exercitare a profesiei în vigoare - societatea civilă profesională cu răspundere limitată.

-   lărgirea accesului în profesia de avocat, prin eliminarea condiţiei cetăţeniei române cerută în acest scop.

-   crearea cadrului pentru organizarea în mod unitar a accesului în profesie, prin examenul ce va fi organizat la nivel naţional de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

-   clarificarea efectelor juridice ale folosirii, în afara cadrului legal, a denumirilor specifice profesiei de avocat, organelor reprezentative ale acestuia, precum şi a calităţii de avocat însăşi, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

-   reconsiderarea unor aspecte care se referă la procedura de alegere a organelor reprezentative ale profesiei.

Necesitatea reglementărilor propuse are în vedere faptul că organizarea eficientă a profesiei de avocat reprezintă o premisă pentru asigurarea unei asistenţe juridice de calitate şi, implicit, a unei asistenţe judiciare de un nivel optim, iar organizarea activităţii de acordare a ajutorului public judiciar, în orice formă face parte din măsurile de asigurare a standardelor minime pentru ca sistemul de asistenţă judiciară să fie considerat ca asigurând un acces efectiv la justiţie cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, întârzierea în organizarea acestui sistem putând avea consecinţe grave cu privire la eficienţa şi operativitatea acordării asistenţei, atât pentru cetăţenii români, cât şi pentru cetăţenii din celelalte state membre ale Uniunii Europene.